Evitarea pierderilor de azot prin levigare

Evitarea pierderilor de azot prin levigare

Aplicarea nivelului corect de nutrienți, în special azot, pe un gazon este esențială pentru menținerea unei ierbi sănătoase capabile să reziste la stresul mediului înconjurător. O cantitate prea mică de azot va determina pierderea culorii de către plantă, subțierea, slăbirea și vulnerabilitatea acesteia la bolile dăunătoare și apariția buruienilor și mușchilor. O cantitate prea mare poate induce creșterea ușoară și epuizarea rezervelor de carbohidrați, lăsând plantele susceptibile la dăunători și boli, precum și la stresul mediului înconjurător declanșat de căldură și/sau apă.

De asemenea, o cantitate prea mare de îngrășământ cu azot produce riscul pierderii unei anumite părți la levigare, iar acest lucru reprezintă o pierdere costisitoare de resurse vitale. Înțelegerea ciclului azotului și a modului în care se poate pierde azotul este vitală pentru optimizarea utilizării îngrășământului și ajută la reducerea la minim a levigării și a eventualei contaminări a mediului înconjurător.

Ce reprezintă ciclul azotului?

Azotul reprezintă principalul macronutrient necesar creșterii plantelor. Acesta se găsește peste tot în jurul nostru în aerul pe care îl respirăm dar nu poate fi utilizat direct de către plante. Majoritatea cantității de azot este asimilată de către plante în formă lui oxidată, nitrat. Azotul este transformat în nitrați în interiorul solului ca parte a ciclului azotului.

Etapa 1 – Aplicări

  • Azotul se adaugă în sol sub formă de îngrășământ pentru a menține sănătatea plantei.
  • Materiile organice compuse din plante moarte (frunze, tulpini și rădăcini de gazon) sunt descompuse de microbii din sol care readuc azotul în sol sub formă de amoniac.
  • Leguminoasele, cum ar fi trifoiul (Trifolium ), pot fixa gazul de azot din atmosferă.

Etapa 2 – Conversia

  • Amoniacul prezent în sol, indiferent dacă este aplicat ca îngrășământ sau ca urmare a descompunerii materiilor organice, este transformat în nitrați de către bacteriile nitrificatoare din sol. În general, bacteriile și ciupercile sunt responsabile de acest proces, denumit mineralizare.
  • Bacteriile care fixează azotul prezente în sistemele de rădăcini ale plantelor leguminoase transformă gazul de azot în nitrat.

Etapa 3 – Asimilarea

  • Plantele asimilează nitrații și amoniacul disponibili din sol și îi utilizează la creștere.

Etapa 4 – Pierderile

  • Levigarea – este mișcarea descendentă a nutrienților dizolvați prin profilul solului și este responsabilă de pierderile de azot din sol. Azotul care se deplasează până la o adâncime mai mare decât cea a rădăcinilor plantelor se pierde.
  • Iarba tăiată prin cosire conține azot care este îndepărtat din sistem mai degrabă decât să fie reciclat în sol pentru a furniza o nutriție suplimentară plantelor Forțarea unei creșteri prea mari cu îngrășăminte duce la o creștere a frecvenței de cosire și la pierderea unor cantități mai mari de azot.

Cum se pierde azotul prin levigare?

Azotul este, în special, vulnerabil la levigare deoarece nu numai că aplicăm o cantitate mare de azot pe gazon pentru a stimula creșterea, ci, precum nitratul sau ureea, acesta este foarte solubil în apă, prin urmare este foarte mobil.

Pierderile de azot prin levigare sunt în general mai mari în regiunile umede comparativ cu cele uscate deoarece nivelurile de apă de ploaie trebuie să depășească nivelurile de evapotranspirație pentru a promova deplasarea în jos a apei prin profil.

De asemenea, solurile ușor nisipoase cu rate mari de infiltrație/scurgere subterană și o retenție mică de nutrienți sunt predispuse la pierderile de nutrienți prin levigare comparativ cu solurile argiloase și organice.

Sfaturi importante pentru reducerea la minim a pierderii de azot

  • Aplicați doar cantitatea de azot necesară gazonului, făcându-vă timp să observați cu atenție condițiile de creștere de la acel moment. Prin aplicarea unei cantități prea mari, planta poate slăbi și epuiza rezerve vitale de carbohidrați și va avea drept rezultat pierderi la levigare, în funcție de tipul solului și de condițiile meteorologice, dar și tăieri în exces de iarbă.
  • Aplicați întotdeauna îngrășăminte în condiții corecte. În mod ideal, produsele granulate ar trebui aplicate pentru a usca gazonul când se prevăd cantități mici de ploaie, sau ar trebui urmate de o doză mică de irigație. Umiditatea este necesară pentru a ajuta la solubilizarea îngrășământului granulat și la deplasarea lor la baza gazonului.
  • Pentru a preveni levigarea, luați în considerare folosirea unui îngrășământ cu eliberare controlată ca nutriție de bază. Căutați un produs acoperit, precum cele disponibile în gama Landscaper Pro. Produsele acoperite au granule care absorb apa din mediul înconjurător, determinând dizolvarea treptată a nutrienților din interiorul acestora. Deoarece temperatura solului crește, presiunea acumulată în interiorul granulei forțează ieșirea nutrienților printr-un înveliș semi-permeabil. Viteza cu care sunt eliberați nutrienții depinde de grosimea învelișului, dar poate varia între 2-3 și 8-9 luni. Schema de eliberare nu este afectată de modificările temperaturii solului, pH-ului sau umidității și nu există nicio ”creștere bruscă” inițială. În schimb, nutrienții sunt eliberați la o viteză controlată pe care gazonul o poate utiliza în mod eficient, pentru a produce o suprafață sănătoasă, plante puternice și o suprafață uniformă (gazon).
  • Rămâneți deschis în privința selecției de îngrășăminte, alegeți materiale granulate sau lichide în funcție de condițiile meteorologice și de timpul anului. Produsele granulate furnizează cele mai rentabile surse de nutrienți într-o formă ușor de aplicat. Dacă aveți nevoie de mai mult control asupra vitezei de creștere sau poate condițiile meteorologice nu conduc la aplicarea îngrășămintelor granulate, luați în considerare utilizarea unui produs lichid. Acestea permit utilizarea unei cantități mici de nutrienți puțin și des în măsura în care planta are nevoie. Se pot folosi lichide ca hrănire foliară într-un volum mic de apă care vor fi asimilate de către frunza plantei, reducând astfel pierderea nutrienților prin levigare în sol. Răspunsul poate fi foarte rapid, dar nutrienții vor trebui reaplicați mai regulat.
  • Folosiți practici culturale inteligente pentru a promova o plantă sănătoasă cu rădăcini adânci.
  • Manipulați înălțimea de tăiere pentru a corespunde condițiilor predominante. Tăierea prea scurtă a ierbii pe perioade prelungite va reduce adâncimea rădăcinilor.
  • Nu folosiți apă în exces. Prea multă apă de irigat va avea drept rezultat un gazon cu rădăcini puțin adânci. Luați în considerare apa de irigat (cantitatea), durata și frecvența.
  • Asigurați-vă că suprafețele sunt aerate și drenate în mod adecvat. Drenajul necorespunzător va încuraja acumularea materiilor organice și va avea drept rezultat o plantă cu rădăcini puțin adânci care va face suprafața mai vulnerabilă la levigare.

În concluzie, azotul este esențial pentru creșterea plantelor, dar este, în special, vulnerabil la pierderi prin levigare. Luarea în considerare cu atenție a alegerii îngrășămintelor, dozei și modului de aplicare este esențială pentru reducerea acestor pierderi din levigare. Prin folosirea unui îngrășământ acoperit sau a unui îngrășământ granulat cu eliberare controlată (CRF) se pot reduce în mod drastic pierderile din levigare din mediul înconjurător și astfel se asigură un gazon sănătos, de bună calitate cu rezultate optime.

Leave a Reply