Îngrășământul

Bazele îngrăşământului

Pentru a menţine gazonul sănătos este necesară o abordare de gestiune integrată.

Pe lângă faptul că trebuie luate în considerare nivelurile de radiație solară, temperatura aerului și a solului și gradul de umiditate, este foarte important să fie folosite substanțe nutritive în mod echilibrat. Analiza mediului și a substanţelor pe care intenționați să le folosiţi vă permite să înțelegeți contextul în care suprafața de gazon va crește.

Abordarea integrată:

  • Duce la obţinerea celor mai bune rezultate reducând input-urile
  • Previne problemele în loc să le trateze
  • Permite o mai bună respectare a mediului

De ce fel de substanţe are nevoie gazonul?

Pentru a creşte sănătoasă iarba are nevoie să-şi extragă atât din aer cât şi din teren cantităţi adecvate din fiecare din elementele menţionate mai jos:

MACROELEMENTE

MICROELEMENTE

Din sol

Din aer şi din apă

Din sol

Azot

Carbon Clor

Potasiu

Oxigen

Bor

Fosfor

Hidrogen

Fier

Calciu

Mangan

Magneziu

Zinc

Sulf

Cupru

Molibden

În mod normal este necesar un aport mai mare de macroelemente decât de microelemente.

Elementul care stimulează creșterea plantelor este azotul. Utilizarea atentă a azotului favorizează o bună densitate, rezistență la uzură și ajută plantele să depășească perioadele de stres, stimulând culoarea. Carenţele de azot duc la apariţia unor firi subțiri, îngălbenite, slabe și mai ușor atacate de boală, în timp ce excesul de azot duce la o vigoare excesivă în detrimentul densității, care conduce la formarea unui exces de materie organică.

În unele cazuri numai sursa de azot ar putea fi ceea ce îi este necesar plantei ca să crească sănătos. Cu toate acestea, în cazul în care substanțele nutritive nu sunt prezente într-un mod echilibrat în sol, planta ar putea să nu fie capabilă să exploateze tot azotul disponibil. Din acest motiv, se adaugă și alte substanţe nutritive în cadrul unui plan de fertilizare.

Cum acționează îngrășământul?

Îngrășămintele furnizează plantelor elementele chimice esențiale pentru creștere. Ele conțin nutrienți concentraţi în formă sintetică și/sau organică.

Cele mai multe îngrășăminte se bazează pe 3 macroelemente:

  • Azot (N), pentru construirea proteinelor din plantă și pentru creșterea sănătoasă a gazonului
  • Fosfor (P), pentru o germinare rapidă şi rădăcini puternice necesare în special noilor plantule
  • Potasiu (K), pentru întărirea generală a plantei și pentru o eficiență ridicată de deschidere a stomatelor, în special în perioadele calde și uscate.

Pe eticheta produselor este exprimat raportul dintre N, P şi K. De exemplu, un raport de 20:5:8 (LandscaperPro Maintenance) indică 20% azot, 5% fosfor şi 8% potasiu, în timp ce un raport de 16:24:12 (LandscaperPro New Grass) înseamnă 16% azot, 24% fosfor şi 12% potasiu. Pe etichetă este menţionată şi cantitatea din fiecare alt element nutritiv prezent.

Tipuri de îngrășăminte

Îngrășămintele sunt disponibile în diverse forme și tehnologii și depind de procesul de producție. Categoria “îngrășămintelor solide” include granulele, printre care produsele împachetate.

Un îngrășământ lichid poate fi orice material pur, simplu sau complex care trebuie dizolvat în apă. Acesta poate fi achiziționat sub formă lichidă sau solubilă, ce trebuie dizolvat imediat înainte de aplicare.

Îngrășămintele organice VS non organice

Substanțele nutritive ale unui îngrășământ non-organic sunt sintetice sau derivate dintr-o sursă extrasă din mină. În general, toate sunt solubile și furnizează o sursă de nutrienți disponibili imediat pentru gazon. Cele mai frecvent utilizate surse de substanțe nutritive includ:

  • Sulfat de amoniu
  •  Azot de amoniac
  •  Nitrat de potasiu
  •  Clorură de potasiu
  •  Superfosfat

Îngrășămintele organice provin din degradarea organismelor vegetale sau animale. Ele sunt folosite pentru a furniza o sursă de nutrienți de origine organică, cu azot mai puțin decât sursele non organice deoarece degradarea depinde de activitatea microbiană a solului pentru a se descompune și a-l face disponibil pentru absorbția de către plantă. Pentru aceasta este necesar un sol „activ” din punct de vedere biologic cu temperaturi peste 10 ° și prezența unui nivel suficient de umiditate.

Sursele cele mai frecvent utilizate sunt:

  • sânge uscat
  • copite și coarne măcinate
  • bălegar/ gunoi de grajd uscat

Deși utilizarea îngrășămintelor organice într-un program de fertilizare prezintă unele avantaje (de exemplu menține o bună activitate microbiană a solului), în cazul în care sunt folosite ca unică sursă de azot pot favoriza bolile fungice, buruienile şi/sau dejecţiile de râme pe suprafața gazonului.

În plus, necesită un număr mai mare de intervenții și favorizează pierderi mai mari din cauza spălării terenului.

Produsele organici şi non organice pot fi achiziţionate sub formă de:

  •  Îngrășăminte simple: conțin numai un nutrient. De exemplu, azotul de amoniac conține doar azot.
  •  Îngrășăminte complexe: conțin doi nutrienți dintr-o singură sursă. De exemplu, azotatul de potasiu conține atât azot și cât şi potasiu.
  •  Îngrășăminte compuse: un amestec de două sau mai multe substanțe nutritive care pot fi produse prin combinarea îngrășămintelor simple și / sau complexe sau prin crearea unui amestec omogen printr-un procedeu de granulare. Ele pot fi echilibrate (cu proporții similare din toţi nutrienții principali) sau pot furniza cantități mai mari dintr-un element decât din altul. Pot fi organice, minerale sau pot conține ambele surse (organice / minerale)
  • Îngrăşăminte cu eliberare controlată: în general sunt îngrășăminte organice cu substanțele nutritive învelite într-un material poros, cum ar fi sulful sau rășina. Apa pătrunde în granule și substanțele nutritive sunt eliberate lent, în funcție de temperatura solului. Pe măsură ce temperatura crește, creşte şi cantitatea de nutrienți eliberaţi. Îngrășămintele cu eliberare controlată sunt disponibile cu diferite curbe de eliberare, adaptate la situațiile și la regimurile de întreținere cele mai diferite. Duratele de eliberare variază de la câteva săptămâni,la câteva luni.
  • Îngrăşăminte cu eliberare lentă sunt în general bazate pe materiale sintetice, care se degradează în funcţie de activitatea microbiană a solului pentru a se descompune și a elibera substanțele nutritive pentru ca planta să reuşească să le asimileze.

Cum influenţează un îngrășământ pH-ul solului şi de ce este important?

Aplicarea îngrășămintelor pe o zonă poate influența sau nu pH-ul solului pe baza sursei de azot a produsului pe care îl utilizați. Sulfatul de amoniu, de exemplu, are un efect acidifiant, care contribuie la limitarea apariţiei buruienilor cu frunze late și frunze înguste și acest lucru îl face să fie prima alegere pentru furnizarea de substanțe nutritive.

Azotatul de potasiu, pe de altă parte, produce alcalinitate lângă rădăcinile gazonului mărindu-i pH-ul în timp. Acest lucru poate influența compoziția gazonului și îl poate face să fie mai expus riscului de boli.

Ce fel de îngrăşământ trebuie folosit?

Nivelul și disponibilitatea fiecărui element în sol variază în funcție de tipul de sol (nisipos, lutos, argilos). Solurile nisipoase tind să piardă substanțele nutritive mai ușor din cauza capacității lor scăzute de a reține nutrienţii. În acest caz, nivelurile de nutrienți trebuie să fie monitorizate cu o frecvență mai mare decât la un alt tip de teren.

Pentru a determina ce substanțe nutritive sunt necesare şi în ce cantitate, trebuie făcută analiza solului. Îngrăşământul potrivit trebuie apoi ales după o evaluare atentă a nevoilor zonei. Nu trebuie să uităm caracteristicile estetice dorite, variabilele de mediu (sol, climă, expunere), speciile care alcătuiesc gazonul, utilizarea preconizată (recreere, sport, ornamentală) și tipul de întreținere (frecvența și înălțimea de tăiere, eliminarea reziduurilor tunderii).

Leave a Reply